MAREA UNIRE A TUTUROR ROMÂNILOR: UNIREA DE LA ALBA IULIA – 1 DECEMBRIE 1918

MAREA UNIRE A TUTUROR ROMÂNILOR: UNIREA DE LA ALBA IULIA – 1 DECEMBRIE 1918

❤️❤️❤️❤️💛💛💛💛💙💙💙💙

Poveștile copilăriei au prinse în filele lor faptele străbunilor care trebuiesc povestite și repovestite pentru a rămâne mereu vii memoriei generațiilor care ne succed. Chiar dacă omul e pieritor, poporul și țara sunt eterne sau ar trebui să fie printr-o conștiință îmbogățită cu datele oferite de istorie care se cunună cu veșnicia nuntită de vechile generații finilor vlăstarelor noilor generații. Poporul român a trecut de-a lungul istoriei prin nenumărate războaie care au dus la destrămarea lui împărțindu-l în trei provincii: Țara Românească, Moldova și Transilvania. Despărțiți în trei state diferite ei nu și-au uitat graiul și limba românească. Au păstrat aceleași obiceiuri și aceeași credință majoritar ortodoxă. Dar acest popor dezmembrat avea un singur vis: să se reîntregească sub domnia unui singur domnitor. Numai că mai aveau de îndurat și de așteptat.  În 1914 începe Primul Război Mondial, un greu și îndelungat război, la care au participat mai multe state printre care Franța, Anglia și Rusia. Din dorința de a se uni cu românii din Transilvania cei din Țara Românească și Moldova intră în război în care mii de ostași români au luptat pentru recuperarea fiecărei palme de pământ strămoșesc. În armata română alături de ostașii români a luptat și o fată vitează pe nume Ecaterina Teodoroiu, Eroina de la Jiu. Încă de la primele lupte cu nemții, pe Valea Jiului, îi moare fratele și se hotărăște să-i ia locul pe front cu toate că nu prea era voinică, însă era ambițioasă și cu iubire de semeni și de țară. Abia terminase școala normală și se pregătea să devină învățătoare, însă cursul vieții i-a fost schimbat de vestea morții fratelui ei pe front. Cu mult curaj înșfacă arma pe care o purtase fratele ei și cu toate că nu erau încă femei soldat în război îl înlocuiește. Dă dovadă de multă îndrăzneală pe câmpul luptei cu nemții la Podul Jiului. În una dintre bătălii cade prizoniera nemților reușind să scape amenințându-l cu un revolver de la un neamț mort pe sergentul-escortă care o prinsese și-o ducea la comandament. Cu pistolul în coasta neamțului și împingându-l se reîntoarce în locul unde se aflau soldații români. Când au văzut-o apărând cu sergentul neamț împins cu arma, din întuneric, toți camarazii ei au rămas uimiți. La comandamentul batalionului prizonierul nemț a spus că ai lui urmau să-i atace pe români cu un tren blindat. Această informație i-a ajutat pe ai noștri să-și aranjeze apărarea, ca să se poată retrage cu pierderi minime. Pentru această faptă a fost numită de către camarazi ,,Eroina de la Jiu". Într-o bătălie, în urma unei explozii, este rănită la ambele picioare, însă reușește să se vindece, dar revine pe front. Este decorată cu virtutea militară și înaintată la gradul de sublocotenent și participă la bătălia de la Mărășești unde săvârșește și alte fapte demne de laudă. Cade răpusă de un glonț inamic nu înainte de a-și îndemna soldații să lupte până la alungarea dușmanului din țară. Faima ,,Eroinei de la Jiu" s-a răspândit în întreaga țară pentru tot curajul de care a dat dovadă în război. 
Tot la Mărășești, Măriuca, fetița din nuc, devine observatorul cu binoclu al ostașilor români dându-le informații despre mișcările armatei germane prin care sergentul telefonist le comunica tunarilor. Când acesta cade rănit, Măriuca, la sfatul acestuia, informează ea, urcându-se în nuc și urmărind ce se întâmplă prin binoclu, coborând și transmițând armatei române de mișcările dușmanilor. Când aceștia încep să se retragă Măriuca transmite bucuroasă ,,Fug, fug", însă bucuria îi fu spulberată de un glonte dușman chiar în piept. Pe locul acela după eroică bătălie s-a înălțat un mausoleu închinat eroilor, unde un loc de onoare îl are și Măriuca, fetița din nuc. 
În 1916 la Oituz sub comanda generalului Eremia Grigorescu ,,Divizia de fier", ostașii conduși de el  cu pricepere, au reușit să țină piept dușmanului de zece ori mai numeros, nelăsându-l să spargă frontul. Atunci, la Oituz, soldații au strigat <<Pe aici nu se trece!>> și s-au ținut de cuvânt. Același episod se va repeta la Mărășești, când tot sub comanda aceluiași general, alți ostași români ce luptau numai în cămăși și desculți vor striga cu putere și bărbăție <<Nici pe aici nu se trece!>> și faima ,,spărgătorului de fronturi", generalul neamț Mackensen, a fost spulberată pentru totdeauna de ostașii români, cu baioneta și cu pumnul.

După război mai multe țări devin libere, printre care și Transilvania, care acum se putea uni cu Țara Românească și Moldova. Astfel, românii din Transilvania scăpați de sub jugul Austro-Ungariei au hotărât să se adune la Alba Iulia și să hotărască unirea cu frații, să fim toți la un loc, să alcătuim toți o țară mare și puternică numită România Mare. Pentru unirea celor trei provincii au luptat Mihai Viteazul, Horea, Avram Iancu și au murit pentru unirea noastră. Acolo s-a adunat omenire multă, români și românce hotărâți să vadă visul unirii celor trei țărișoare într-una singură.
La 1 Decembrie 1918 sute de mii de români adunați la Alba Iulia pe Câmpul lui Horea cereau unirea. Strânși în jurul a douăsprezece tribune, mii și mii de oameni din toată Transilvania strigau, din toate puterile, într-un singur glas ,,Vrem Unirea!" și cântau cele mai înflăcărate cântece patriotice ,,Pe al nostru steag e scris Unire!" și ,,Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte!".
Într-o sală mare și frumos zugrăvită s-a ținut sfatul la care participau toți conducătorii Transilvaniei, care aveau cele mai înflăcărate vorbiri, hotărâți să voteze Unirea. 
După ce au votat Unirea au ieșit afară pe câmpie cu mare bucurie și doisprezece cuvântători s-au suit pe tribune și au strigat să audă mulțimea toată:
<<Fraților! Noi toți românii din Transilvania am hotărât să ne unim cu frații din țara liberă, să alcătuim o singură țară: România. Trăiască România Mare!>>
Mii de glasuri au izbucnit, amestecate cu sunetul tulnicelor, cu dangătul clopotelor, <<Trăiască Unirea! Trăiască România Mare!>> de s-a zguduit pământul și văzduhul cât să-i audă lumea întreagă. 
Entuziasmul românilor nu mai avea margini, căci reușiseră să-și împlinească cel mai scump și cel mai străvechi vis al lor pentru care au luptat două mii de ani: Unirea ce Mare!
Ziua Unirii Tuturor Românilor!
Unirea Transilvaniei cu România a însemnat Unirea cea Mare pentru care românii au luptat în toată istoria lor pentru libertate și unire.
După ani mulți o altă revoluție are loc, Revoluția din decembrie 1989, în urma căreia data de 1 Decembrie a devenit sărbătoare națională a României, iar cântecul ,,Deșteaptă-te, române!" imnul național. 
În decursul anului 1918 Țării Românești și Moldovei i se adaugă Transilvania și alte teritorii mai mici, desprinse din cuprinsul țării de-a lungul istoriei: Basarabia și Bucovina.
Am scris povestirea de mai sus pentru ca micuții urmași să-și amintească, în adolescență și la maturitate, de trecut, de oamenii noștri de seamă și de marile întâmplări ca despre Făt-Frumos și isprăvile lui, iar despre dușmanii țării să-și formeze în minte imaginea Balaurului🐉 cu mai multe capete sau al Zmeului pe care întotdeauna vitejii unui regat, ai unei țări, i-au învins retezându-le capetele, scăpând astfel lumea de necazuri și de rele.
Sper că această povestire adevărată din istoria noastră a românilor să nu fie uitată și în anii ce vin să vă amintiți cuprinsul ei.

❤️❤️❤️❤️💛💛💛💛💙💙💙💙

*****

Povestirea istorică este scrisă pentru Ziua Națională a României în 1.12.2020 de ©Georgeta-Mariana_Dinu.

*****
Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s